Cele 7 legi spirituale ale succesului- Legea efortului minim

1045090_508932259200104_1764765883_n

Legea efortului minim
Inteligenţa naturii funcţionează fără nici cel mai mic efort… în armonie, în iubire, fără anxietate.
Atunci când cultivăm forţele armoniei, bucuriei şi iubirii, noi putem crea succesul şi bunăstarea
fără efort. O fiinţă centrată în Sine cunoaşte fără a se deplasa nicăieri, vede fără să privească şi realizează
fără să înfăptuiască.
Lao Tse
Cea de-a patra lege spirituală a succesului este Legea efortului minim. Această lege are la bază
maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon.
Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii.
Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.
Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul
efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată
pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare,
ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul
propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe
o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să
strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă
fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.
În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de
principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge
la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este
suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât
expresii ale Legii efortului minim.

Legea efortului minim are trei componente. Este vorba de trei aspecte pe care le putem pune în
aplicare pentru „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. Primul element este acceptarea. Este suficient să ne
luăm următorul angajament: „Astăzi îi voi accepta pe toţi oamenii care îmi vor ieşi în cale, toate situaţiile
care se vor petrece, toate circumstanţele şi evenimentele care se vor întâmpla”. Acceptarea înseamnă să
realizăm faptul că momentul prezent este exact aşa cum trebuie să fie, pentru simplul motiv că întregul
univers este aşa cum trebuie să fie. Clipa de faţă – cea pe care o experimentăm chiar acum – este rezultatul
şi apogeul tuturor momentelor pe care le-am experimentat în trecut. Momentul prezent este cel care este
pentru că întregul univers este cel care este.
Atunci când ne luptăm împotriva momentului prezent, noi ne luptăm de fapt împotriva întregului
univers. În loc să procedăm astfel, mai bine am lua decizia ca astăzi să nu ne luptăm împotriva universului,
împotrivindu-ne clipei prezente. Altfel spus, acceptarea de către noi a momentului prezent trebuie să fie
totală şi necondiţionată. Lucrurile trebuie acceptate aşa cum sunt, nu aşa cum am dori noi să fie în
momentul prezent. Este foarte important să înţelegem acest principiu. Noi putem dori ca lucrurile să stea
altfel în viitor, dar în acest moment trebuie să le acceptăm aşa cum sunt.
Atunci când ne simţim frustraţi sau supăraţi din cauza unei persoane sau a unei situaţii, nu trebuie
să uităm că noi nu reacţionăm de fapt la persoana sau la situaţia respectivă, ci la propriile noastre
sentimente legate de persoana sau situaţia în cauză. Ele sunt propriile noastre sentimente şi nu au nimic dea
face cu eventuala greşeală a altcuiva. Abia atunci când vom înţelege perfect această realitate simplă vom
fi pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce simţim şi să încercăm să schimbăm aceste
sentimente. La fel, dacă acceptăm o situaţie exact aşa cum este, devenim pregătiţi să ne asumăm
responsabilitatea pentru ea şi pentru toate evenimentele prin care trecem şi pe care le considerăm probleme personale.

Primul element ne conduce către cea de-a doua componentă a Legii efortului minim:
responsabilitatea. La ce se referă această responsabilitate? Responsabilitatea înseamnă să nu condamni pe
nimeni sau nimic pentru situaţia în care te afli, nici chiar pe tine însuţi. Atunci când acceptăm
circumstanţele date, situaţia care există, responsabilitatea se transformă în capacitatea de a da un răspuns
creativ la situaţia dată (cea care există aici şi acum). Orice problemă conţine în sine sămânţa unor noi
oportunităţi. Conştientizând acest lucru, putem porni de la momentul prezent, transformându-l într-o
situaţie mai bună, mai favorabilă pentru noi.
În acest fel, orice situaţie problematică poate deveni o ocazie de a crea ceva nou şi frumos, şi orice
persoană enervantă se poate transforma într-un maestru pentru noi. Realitatea nu este altceva decât o
interpretare. Dacă optăm pentru a interpreta realitatea în acest fel, vom constata că în jurul nostru există o
sumedenie de maeştri şi nenumărate ocazii de a evolua.
Indiferent dacă ne confruntăm cu un tiran, cu o persoană enervantă, cu un prieten sau un duşman,
important este să nu ne pierdem cumpătul, să rămânem neschimbaţi: „Acest moment este exact aşa cum ar
trebui să fie”. Orice relaţii am atras în viaţa noastră în clipa prezentă, ele reprezintă cu siguranţă cele de
care avem cea mai mare nevoie acum. În spatele tuturor evenimentelor există o semnificaţie ascunsă, care
serveşte propriei noastre evoluţii.
Cel de-al treilea element al Legii efortului minim este renunţarea la apărarea propriilor puncte de
vedere, care se referă la o centrare a conştiinţei în starea de renunţare, în lipsa oricărei reacţii de apărare,
ceea ce înseamnă că am transcens nevoia de a-i convinge pe ceilalţi de propriul nostru punctul de vedere.
Dacă îi veţi observa pe cei din jur, veţi constata că ei îşi pierd 99% din timp în încercarea de a-i convinge
pe ceilalţi de dreptatea lor. Dacă renunţaţi la nevoia de a vă apăra punctul de vedere veţi dobândi o stare de
libertate, căpătând acces la un rezervor imens de energie pe care o risipeaţi înainte în încercarea de a-i
convinge pe ceilalţi.
Ori de câte ori devenim defensivi, când îi blamăm sau îi criticăm pe cei din jur, când refuzăm să
acceptăm sau să ne abandonăm clipei prezente, viaţa noastră întâmpină o anumită rezistenţă. Se ştie că
atunci când ne lovim de un obstacol, dacă încercăm să-l forţăm, rezistenţa nu face altceva decât să crească.
Toată lumea cunoaşte parabola cu stejarul care a stat drept şi neclintit în faţa furtunii, rupându-se în două,
în timp ce trestia mlădie s-a îndoit în faţa vântului, dar a rezistat.
Renunţaţi complet să vă mai apăraţi punctul de vedere. Atunci când nu aveţi un punct de vedere de
apărat, nu aveţi cum să daţi prilejul unei certe. Dacă veţi practica în permanenţă acest lucru, dacă renunţaţi
să vă mai luptaţi şi să opuneţi rezistenţă, veţi putea experimenta plenar momentul prezent, ceea ce
reprezintă un mare har. Cineva mi-a spus odată: „Trecutul este istorie, viitorul este un mister, iar momentul
prezent este un dar2”.
Dacă veţi îmbrăţişa momentul prezent, fuzionând cu el, veţi experimenta o stare incredibilă,
sinonimă cu extazul, şi veţi sesiza scânteia de viaţă care există în orice fiinţă vie. Odată cu această
experienţă nouă, în care tot ceea ce există în jur capătă viaţă şi vă vorbeşte, în dumneavoastră se va naşte o
bucurie nouă şi vă va fi uşor să renunţaţi la teribila povară a resentimentelor, a dorinţei de apărare şi de
răzbunare. Numai atunci inima dumneavoastră va deveni uşoară, senină, fericită şi liberă.
În această stare de libertate dublată de fericire veţi şti în inima dumneavoastră, fără nici o îndoială,
că tot ceea ce vă doriţi vă stă la dispoziţie, oricând vă doriţi, căci dorinţa dumneavoastră se va naşte dintr-o
lume a fericirii, nu a anxietăţii şi fricii. Nu aveţi nevoie să vă justificaţi în faţa nimănui; va fi suficient să vă
declaraţi intenţia în faţa conştiinţei dumneavoastră şi veţi putea experimenta fericirea, împlinirea, libertatea
şi autonomia în fiecare clipă a vieţii dumneavoastră.
Angajaţi-vă deci să urmaţi calea non-rezistenţei. Aceasta este calea pe care merge necontenit
natura, prin care inteligenţa ei se manifestă spontan, fără fricţiuni sau eforturi. În clipa în care veţi realiza
minunata combinaţie între acceptare, responsabilitate şi non-rezistenţă, tot ceea ce veţi trăi vi se va părea
uşor şi lipsit de eforturi.

Voi aplica Legea efortului minim angajându-mă să respect următoarele etape:
1. Voi practica Acceptarea. Astăzi îi voi accepta pe toţi oamenii care îmi vor ieşi în cale, toate
situaţiile, circumstanţele şi evenimentele care se vor petrece. Voi urmări să conştientizez tot
timpul faptul că momentul prezent este exact aşa cum trebuie să fie, căci ştiu că întregul
univers este exact aşa cum trebuie să fie. Nu îmi propun să lupt cu întregul univers
împotrivindu-mă clipei prezente. Acceptarea mea este totală şi necondiţionată. Accept
lucrurile aşa cum sunt, nu cum mi-aş dori eu să fie.
2. Acceptând lucrurile aşa cum sunt, îmi voi asuma Responsabilitatea pentru situaţia în care mă
aflu şi pentru toate evenimentele pe care le consider problematice. Ştiu că asumarea
responsabilităţii înseamnă să nu condamn pe nimeni şi nimic pentru situaţia în care mă aflu
(nici chiar pe mine însumi). Mai ştiu că orice problemă este simultan o ocazie, iar deschiderea
faţă de ocazii îmi va permite să transform momentul prezent astfel încât să-mi aducă beneficii
ulterioare mai mari.
3. Astăzi voi rămâne centrat în non-rezistenţă. Îmi propun să transcend nevoia de a-mi apăra
punctul de vedere. Nu mai doresc să conving pe nimeni să-mi accepte punctul de vedere. Voi
rămâne deschis faţă de toate punctele de vedere şi nu mă voi mai ataşa de nici unul.

Sharing is caring..Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someonePin on PinterestPrint this page

Comments are closed.

Test

excelent

×