fbpx

Cele 7 legi spirituale ale succesului

  • Stress-Free-Life-

Deseori avem senzatia ca in viata noastra succesul este o intamplare sau din contra, intarzie sa apara. Astazi va dezvalui una din legile spirituale ale succesului iar atunci cand o vei pune in aplicare vei vedea cum viata ta capata instant o alta turnura.

Succesul în viaţă ar putea fi definit ca o expansiune continuă a fericirii şi ca o împlinire progresivă a scopurilor nobile pe care şi le propune omul. Succesul este capacitatea noastră de a ne împlini dorinţele fără eforturi deosebite. În mod curios, oamenii au considerat dintotdeauna că pentru a atinge succesul este nevoie de eforturi uriaşe, sacrificându-i de multe ori pe cei din jur.

Avem nevoie astăzi de o viziune mai spirituală asupra succesului şi prosperităţii, care reprezintă curgerea abundentă a tot ceea ce este bun în lume către noi. Cunoaşterea şi practica legilor spirituale ne permit să intrăm în armonie cu natura, creând ceea ce avem nevoie într-o stare de bucurie şi iubire, dar şi de detaşare.


Succesul are multe feţe; bogăţia materială nu reprezintă decât una din componentele sale. Mai mult, el trebuie privit ca o călătorie, nu ca destinaţia finală. Belşugul material în toate expresiile sale este – ce-i drept – unul din acele aspecte care fac ca această călătorie să fie mai confortabilă.

Succesul include însă mai multe faţete: o stare de bună sănătate, de energie şi entuziasm, relaţii interumane plăcute, o stare de libertate creativă, de stabilitate emoţională şi psihică, sentimentul bunăstării interioare şi starea de pace mentală.
Chiar dacă experimentăm toate aceste aspecte, noi vom rămâne neîmpliniţi dacă nu vom şti să cultivăm sămânţa divinităţii dinlăuntrul nostru. De fapt, noi suntem una cu această divinitate, iar zeii şi zeiţele din interiorul nostru se află într-o stare embrionară şi nu îşi doresc altceva decât să se manifeste plenar. De aceea, adevăratul succes reprezintă o experienţă miraculoasă. El este tot una cu revelarea divinităţii din noi înşine, dar şi perceperea ei oriunde ne-am afla, în ochii unui copil, în frumuseţea delicată
a unei flori, în zborul unei păsări. Atunci când vom începe să experimentăm viaţa ca o expresie miraculoasă a divinităţii – nu ocazional, ci tot timpul – abia atunci vom cunoaşte adevărata semnificaţie a succesului.
* *
Înainte de a defini cele Şapte Legi Spirituale ne propunem să explicăm puţin conceptul de lege.
Legea este un proces prin care ceea ce este nemanifestat devine manifest, prin care observatorul devineobiectul observat, prin care cel care vede devine una cu ceea ce vede, prin care cel care visează devine una cu visul său.
Întreaga creaţie, tot ceea ce există în lumea fizică, este rezultatul transformării principiilor
nemanifestate în obiecte manifestate. Tot ceea ce vedem cu ochii s-a născut din necunoscut. Corpul nostru fizic, universul fizic, tot ceea ce putem percepe cu ajutorul simţurilor, reprezintă transformarea unor principii nemanifestate, necunoscute şi invizibile în obiecte manifestate, cunoscute şi vizibile.
Universul fizic nu este altceva decât Sinele care se apleacă asupra Sa pentru a se experimenta pe Sine ca spirit, minte şi materie fizică. Altfel spus, orice proces de creaţie este un proces prin care Sinele (sau divinitatea) se exprimă pe el însuşi. Conştiinţa în mişcare se exprimă pe sine sub forma obiectelor care există în univers, în eternul dans al vieţii.
Sursa întregii creaţii este divinitatea (sau spiritul). Procesul creaţiei nu este altceva decât
divinitatea în mişcare (adică mintea), iar obiectul creaţiei este universul fizic (care include şi corpul fizic).
Aceste trei componente ale realităţii – spiritul, mintea şi corpul; sau observatorul, procesul observării şi obiectul observat – reprezintă în esenţă unul şi acelaşi lucru. Toate provin din aceeaşi sursă: câmpul potenţialităţii pure, adică principiul nemanifestat.
Legile fizice ale universului nu reprezintă altceva decât acest proces al divinităţii în mişcare, sau al conştiinţei în mişcare. Dacă înţelegem şi aplicăm aceste legi în viaţa noastră, noi putem crea tot ceea ce dorim, căci aceleaşi legi pe care le foloseşte natura pentru a crea o pădure, o galaxie, o stea, sau propriul nostru corp, pot fi folosite şi pentru împlinirea dorinţelor noastre cele mai profunde.
Putem trece acum la definirea celor Şapte Legi Spirituale ale succesului, pentru a vedea apoi cum le putem aplica în viaţa noastră.

Legea potenţialităţii pure
Sursa întregii creaţii este conştiinţa pură… potenţialitatea pură care încearcă să exprime ceea ce este nemanifestat într-o formă manifestată.
Dacă realizăm că Sinele nostru real este potenţialitate pură, noi ne punem în rezonanţă cu acea putere care manifestă tot ceea ce există în univers.
La început nu exista nici existenţă, nici non-existenţă. Toată această lume nu era decât energie nemanifestată…Cel Unic respira, fără respiraţie, prin propria Sa putere. Şi nu exista nimic altceva…Imnul Creaţiei, Rig Veda.

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi. Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite.

Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială. Natura noastră fundamentală ţine de potenţialitatea pură.
Atunci când ne descoperim natura esenţială şi aflăm cine suntem cu adevărat, noi ne cunoaştem pe sine, iar această cunoaştere de sine reprezintă cheia împlinirii tuturor viselor, căci Sinele este posibilitatea eternă, potenţialul nemăsurat al tuturor lucrurilor care au existat, există şi vor exista vreodată.

Legea potenţialităţii pure ar mai putea fi numită şi Legea Unităţii, căci la baza infinitei diversităţi a vieţii se află unitatea spiritului omniprezent. Nu există nici o separare între noi şi acest câmp de energie. Câmpul potenţialităţii pure este propriul nostru Sine. Cu cât ne experimentăm mai mult adevărata natură, cu atât mai aproape suntem de câmpul potenţialităţii pure.
Experienţa Sinelui sau „cunoaşterea de sine” înseamnă centrarea punctului nostru de referinţă în propriul nostru spirit, şi nu asupra obiectelor experienţei noastre. Opusul centrării în sine este centrarea asupra obiectelor. Atunci când suntem centraţi asupra obiectelor noi depindem întotdeauna de obiectele din lumea exterioară, inclusiv de situaţii, circumstanţe, oameni şi lucruri. Cei care sunt centraţi asupra obiectelor caută întotdeauna aprobarea celor din jur. Gândirea şi comportamentul lor reprezintă inevitabil
anticiparea unui răspuns din exterior. De aceea, acest tip de comportament are la bază teama (ca anticiparea lor să nu se împlinească).
Cei care sunt centraţi asupra obiectelor simt tot timpul nevoia de a controla lucrurile. Ei simt nevoia de a deţine o putere asupra lumii exterioare. Nevoia de aprobare, de control asupra lucrurilor şi de putere asupra lumii exterioare are la bază teama. Acest tip de putere nu are nimic de-a face cu puterea potenţialităţii pure, adică a Sinelui, care este puterea reală. Atunci când experimentăm puterea Sinelui teama dispare; la fel şi dorinţa de a controla, sau lupta pentru aprobare ori pentru puterea exterioară.

În cazul centrării asupra obiectelor, punctul de referinţă interioară este egoul. Noi nu suntem însă tot una cu egoul nostru. Acesta nu este decât o imagine de sine, o mască socială, rolul pe care îl jucăm.
Masca noastră socială este cea care are nevoie de aprobare. Ea este cea care doreşte controlul şi care caută
puterea exterioară, întrucât trăieşte din teamă.
Sinele real, care este spiritul sau sufletul nostru, este complet liber. El este imun la critici, nu se teme de nici o provocare şi nu se simte inferior nimănui. Pe de altă parte, el este umil şi nu se simte
superior nimănui, căci ştie că toată lumea este identică cu el, este acelaşi spirit sub diferite înfăţişări. Aceasta este diferenţa esenţială între centrarea asupra obiectelor şi centrarea în sine. Cei care sunt centraţi în sine îşi experimentează adevărata fiinţă, care nu se teme de nici o provocare, îi respectă pe toţi cei din jur şi nu se simte inferioară nimănui. De aceea, puterea Sinelui este puterea reală.
Pe de altă parte, puterea bazată pe centrarea asupra obiectelor lumii exterioare este o putere falsă.
Fiind bazată pe ego, ea nu durează decât atâta vreme cât obiectul său de referinţă este prezent. De pildă, dacă avem un anumit titlu, cum ar fi cel de preşedinte al unei ţări sau al unei companii, sau dacă avem foarte mulţi bani, puterea de care dispunem dispare odată cu pierderea funcţiei sau a banilor. Puterea bazată pe ego nu durează decât atâta vreme cât durează obiectul ei. Ea dispare odată cu titlul, funcţia sau banii care au generat-o.
În schimb, puterea sinelui este permanentă, căci are la bază cunoaşterea de Sine. Ea are o serie de caracteristici. De pildă, ea are puterea de a atrage oamenii sau obiectele de care avem nevoie către noi.
Magnetizează oamenii, situaţiile şi circumstanţele, astfel încât acestea să sprijine dorinţele noastre. Acest sprijin este special, căci vine din partea legilor naturii, al divinităţii, al unei stări de graţie. Această putere creează o legătură între noi şi restul oamenilor, de care ne bucurăm deopotrivă noi şi ei. Este puterea iubirii.
* *

Cum putem aplica însă în viaţa noastră Legea potenţialităţii pure, câmpul tuturor posibilităţilor?
Dacă dorim să ne bucurăm de beneficiile câmpului potenţialităţii pure, să ne folosim plenar de creativitateacare caracterizează pura conştiinţă, este nevoie mai întâi de toate să avem acces la ea. Una din manierele prin care putem căpăta acces la câmpul potenţialităţii pure este practica zilnică a tăcerii, a meditaţiei, a neemiterii de judecăţi de valoare. Timpul petrecut în natură permite de asemenea racordarea la calităţile
inerente acestui câmp: creativitatea infinită, libertatea şi beatitudinea.
Practica tăcerii înseamnă angajamentul ferm de a petrece zilnic o anumită perioadă de timp pentru a fi pur şi simplu. Experimentarea tăcerii înseamnă o renunţare temporară la activitatea vorbirii, dar şi la alte activităţi, cum ar fi privitul la televizor, ascultarea radioului sau citirea unei cărţi. Cine nu îşi oferă posibilitatea de a experimenta din când în când tăcerea nu face altceva decât să îşi stimuleze la infinit dialogul interior mental.
De aceea, vă recomandăm să vă fixaţi un interval în care să experimentaţi zilnic tăcerea. Sau puteţi face un angajament interior că de-a lungul unui anumit interval de timp veţi fi complet tăcut (în fiecare zi).

De pildă, puteţi practica acest lucru timp de două ore, sau dacă vi se pare prea mult, măcar o oră. Din când în când, experimentaţi tăcerea un interval ceva mai lung de timp, cum ar fi o zi întreagă, două zile, sau chiar o săptămână.
Ce se întâmplă atunci când experimentăm această tăcere? La început, dialogul nostru interior devine chiar mai turbulent ca de obicei. Simţim atunci nevoia de a vorbi sau de a gândi, chiar mai intens decât suntem obişnuiţi. Am cunoscut oameni care parcă au înnebunit în prima zi de practică a tăcerii.
Anxietatea şi agitaţia par să crească exponenţial la început, dar pe măsură ce experienţa avansează, dialogul
interior începe să se domolească. În curând, tăcerea devine profundă, căci până la urmă mintea renunţă,
realizând că este inutil să se învârtă în cuşcă dacă Stăpânul, Sinele, cel care dispune cu adevărat de liberul
arbitru, nu doreşte să vorbească. Atunci când dialogul interior se linişteşte, noi începem să experimentăm
liniştea şi pacea specifice câmpului potenţialităţii pure.
Aşadar, practica periodică a tăcerii este una din căile prin care putem experimenta Legea potenţialităţii pure. Meditaţia zilnică este o altă cale. La modul ideal ar trebui să medităm cel puţin o
jumătate de oră în fiecare dimineaţă, şi o altă jumătate de oră în fiecare seară. Meditaţia ne va învăţa să
experimentăm câmpul tăcerii şi al conştiinţei pure. În acest câmp se află energia corelaţiilor infinite,
puterea infinită de organizare, temelia supremă a creaţiei, în care totul este inseparabil conectat cu restul.

Sharing is caring..Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someonePin on PinterestPrint this page

Comments are closed.

Test

excelent

×