Tonurile binaurale sau pulsuri binaurale (din lat. bini - pereche, doi și auris - ureche), (eng. binaural beats), sunt artefacte ale activității creierului sau sunete aparente cauzate de stimuli fizici specifici. Acest efect a fost descoperit în 1839 de către Heinrich Wilhelm Dove, câștigând o mai mare apreciere din partea opiniei publice în secolul al 20-lea, ce se baza pe afirmațiile ce veneau din partea comunității de medicină alternativă, care susținea că tonurile binaurale ar putea ajuta la inducerea relaxării, meditației, creativității și ale altor stări mentale dorite. Efectul asupra undelor cerebrale depinde de diferența de frecvență a fiecărui ton: de exemplu, dacă într-o ureche au fost redate tonuri de 300 Hz și 310 Hz în cealaltă, atunci tonul binaural ar avea o frecvență de 10 Hz.
Creierul produce un fenomen care rezultă în pulsații de joasă frecvență în amplitudine și localizarea sunetului unui ton, perceput când două tonuri la frecvențe puțin diferite sunt prezentate separat, una pentru fiecare dintre urechile unui subiect, utilizați căști stereo. Un ton sonor va fi perceput, ca și cum cele două tonuri s-au îmbinat în mod natural, în afara creierului. Frecvențele tonurilor trebuie să fie mai joase de 1.000 de hertzi pentru ca tonul să fie remarcat. Diferența dintre cele două frecvențe trebuie să fie mică (mai mică sau egală cu 30 Hz) pentru ca efectul să se producă, în caz contrar, cele două tonuri vor fi auzite separat, și nici un ritm bu va fi perceput.
Tonurile binaurale sunt obiectul de studiu ale neuropsihologiei, implicat în special în studiul auzului. De asemenea, pulsurile binaurale acționează asupra creierului (modifica ritmurile sale), provocând valuri, care pot fi detectate cu ajutorul electroencefalografului.
Conform relatărilor, tonurile binaurale influențează creierul în moduri mai subtile, prin antrenarea undelor cerebraleși oferă alte beneficii de sănătate, cum ar fi controlul asupra durerii.
Auzul uman percepe sunetul în limita intervalului frecvențelor de la 20 Hz până la 20.000 Hz, dar frecvențele undelor cerebrale umane sunt aproximativ sub 40 Hz. Pentru a ține cont de această lipsă de percepție, sunt utilizate frecvențe de ton binaurale. Frecvențele de ton de 40 Hz au fost produse în creier cu ajutorul sunetului binaural și măsurat experimental.
Când frecvența percepută a tonurilor corespunde intervalului de frecvențe delta, theta, alfa, beta sau gama, ale undelor cerebrale, undele cerebrale intră sau se mută spre frecvența de ton.Spre exemplu, dacă o undă sinusoidală de 315 Hz este redată în urechea dreaptă și una de 325 Hz în urechea stângă, creierul este antrenat spre frecvența tonului de 10 Hz, în intervalul alfa. Deoarece intervalul alfa este asociat cu relaxarea, acesta are un efect relaxant, iar în cazul în care ar fi în intervalul theta, unul de mai multă vigilență. Un experiment prin stimularea sunetului binaural, utilizând frecvențele tonului în intervalul beta pe unii dintre participanți și intervalul delta/ theta asupra altor participanți, a dovedit o mai bună vigilență și stare de spirit la cei cu starea de alertă trează a intervalului de stimulare beta.
Stimularea prin tonul binaural a fost folosită destul de intens în încercarea de a induce o varietate de stări de conștiință, și au existat rezultate în ceea ce privește efectele acestor stimuli în relaxare, concentrare, atenție și stări de conștiință.Studiile au arătat că, prin instruire repetată se pot distinge sunetele de frecvență apropiată pe care o reorganizare plastică a creierului le produce pentru frecvențele instruite și este capabil de echilibrare emisferică asimetrică.
Link-uri utile - tonuri binaurale:
http://www.trilulilu.ro/muzica-folk/puneti-va-castile-pe-urechi-da-ti-volumul-la-mediu?ref=similare_jos
excelent