fbpx

Tu cand ai RESPIRAT cu adevarat ultima data? – Exercitii si beneficii

Respira

 In Antichitate, cuvântul „inspiră” era folosit  pentru a arăta că cineva „respira cu spiritul” sau atrăgea energia divină.

Astăzi facem uz de cuvântul „inspiră” pentru a ne referi la  un act de motivare sau încurajare, îndreptat spre noi înşine sau spre alţii, pentru a realiza ceva extraordinar sau pentru a crea ceva nou şi ieşit din comun. Cuvântul „inspiră” provine din 2 cuvinte latineşti:  "in" = în şi "spirare" = a respira.  Spirare are legătură cu cuvântul latinesc "spirit".

Tipuri de respiratie - Gândeşte-te la plămâni ca fiind împărţiţi în treimi.

1.Respiraţia claviculară este respiraţia din vârful plămânilor, nu şi mai în profunzime. Ea se realizează prin ridicarea claviculei şi a umerilor în timpul inspiraţiei şi păstrând restul torsului nemişcat. Respiraţia claviculară este cel mai superficial tip de respiraţie. Aduce oxigen numai în treimea din vârf a plămânilor.

 2.  Respiraţia intercostală înseamnă umplerea cu aer a treimii din vârf a plămânilor şi continuarea   respiraţiei în partea din mijloc a plămânilor. Respiraţia intercostală se realizează prin ridicarea claviculei, umerilor şi cutiei toracice, şi împingerea coastelor în afară. Deşi mulţi oameni respiră astfel, respiraţia intercostală este mai întâlnită şi mai uşor de observat la atleţi, în timpul concursurilor. Atunci când vezi un jucător de baschet sau de tenis, ori pe cineva care practică un sport aerobic, iar pieptul lor zvâcneşte, iată o formă exagerată de respiraţie intercostală.

3.  Respiraţia diafragmatică înseamnă respiraţia şi umplerea primelor două treimi din plămâni, după care se continuă până în ultima treime a plămânilor. O mai numim respiraţie abdominală sau pranică. In cazul respiraţiei abdominale, evident, aerul nu intră în abdomen în timpul respiraţiei – ar fi o imposibilitate anatomică. Pur şi simplu înseamnă că, în timp ce respiri, îţi extinzi muşchii abdominali frontali şi laterali de sub cutia toracică pentru a permite diafragmei să se relaxeze şi să se lase uşor în jos. Apoi, în timp ce diafragma face mişcarea respectivă, inspiri aer în cele două treimi de sus ale plămânilor şi mai apoi în ultima treime.

De ce nu respirăm corect ?
Iată principalele motive:
• Impunerea posturii. De la o vârstă fragedă, suntem învăţaţi să adoptăm o postură nepotrivită respiraţiei abdominale. La şcoală, copiilor li se spune să „ţină capul sus”, în armată, recruţilor li se ordonă: „Pieptul înainte!”. Iar modelele actuale de formă şi atracţie fizică scot în evidenţă o ţinută impozantă, stomacul plat şi partea de jos a coloanei curbată înspre spate. Dar de aici rezultă o poziţie ce îngreunează respiraţia în profunzime.
• Păstrăm emoţii negative şi tensiune în muşchii pieptului şi ai abdomenului.
Ai fost vreodată atât de speriat, furios ori stresat încât să simţi că nu mai ai aer? După cum ai citit în cursuri transpunem deseori emoţiile negative şi stresul în plan fizic; subconştientul le ţine cu forţa în corp. Deşi se poate întâmpla în orice parte a musculaturii, pieptul şi abdomenul sunt zonele cele mai expuse tensiunii musculare, iar muşchiul diafragmei este cu atât mai vulnerabil. Tensiunea din diafragmă se manifestă ca un spasm sau o contracţie, ceea ce îngreunează coborârea diafragmei pentru efectuarea unei respiraţii profunde.
• Inconştienţa. Mulţi dintre noi pur şi simplu nu ştiu că avem posibilitatea de a respira mai profund şi mai eficient şi că respiraţia în profunzime este mai sănătoasă. Ne-am obişnuit să respirăm superficial, în partea de sus a plămânilor, şi nu ne dăm seama în ce manieră puternică şi completă am putea respira de fapt.
Respiraţia abdominală este respiraţia normală. Dacă nu crezi, uită-te la un sugar ce doarme în pătuţul lui. In timp ce respiră, abdomenul i se ridică şi i se coboară, încet şi ritmic. N-ai să-i vezi pieptul, clavicula sau umerii mişcându-se în timpul respiraţiei. Numai după ce înaintăm în vârstă şi ne maturizăm pe plan fizic, condiţia socială, stresul şi tensiunea ne împiedică să avem o respiraţie normală.
In afara faptului că respiraţia abdominală sau pranică este, de fapt, cea normală, tradiţiile ezoterice spirituale ne învaţă că ea reprezintă cheia sănătăţii şi a energiei personale. Gândeşte-te că sunt multe statui tradiţionale reprezentându-l pe Buddha cu o burtă moale, rotundă şi proeminentă. Conform standardelor contemporane de formă şi forţă fizica, Buddha pare să aibă o sănătate deplorabilă, însă pentru maeştrii spiritului şi energiei, pântecele este centrul forţei. Un bărbat cu o burtă asemănătoare celei a lui Buddha ar putea respira profund şi puternic, generând enorme cantităţi de energie pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea personală sau iluminarea spirituală. Statuile lui Buddha reprezintă o persoană care ştie să respire adecvat, o persoană ce se bucură de multă energie şi vitalitate.

EXERCITIUL 1


Concentrarea atenţiei mai mult pe abdomen decât pe piept în timpul respiraţiei
1. Intinde-te pe spate, pe o suprafaţă tare.
2. Pune-ţi o carte pe burtă, în zona ombilicului. Cartea ar trebui să fie îndeajuns de grea încât să o simţi.
3. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo cât durează exerciţiul.
4. Acum începe respiraţia pranică. Respiră încet şi profund, făcând în aşa fel încât cartea să se ridice şi să coboare pe abdomenul tău la fiecare respiraţie. Dacă nu poţi face cartea să se mişte, mai pune greutăţi pe ea până vei simţi zona respectivă.
5. Nu-ţi pierde răbdarea. Atunci când vei reuşi să respiri în abdomen, pune cartea deoparte. Dacă respiraţia în abdomen se pierde, pune cartea la loc pe abdomen.
Nu te lăsa înşelat de simplitatea respiraţiei abdominale! Chiar dacă există tehnici mai spectaculoase, respiraţia abdominalaare puteri de vindecare remarcabile. Incepeti practicarea respiraţiei în fiecare zi  seară). Va mai sugerez să va imaginati că vi se umflă burta la inspiraţie şi că se dezumflă la expiraţie. După practicarea respiraţiei timp de câteva săptămâni, va dati seama că nu mai sunteti atât de tensionati şi veti dormi mult mai bine dar si o stare generala buna

Exercitiul 2 – metoda de respiratie 7-1-7-1

1. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo cât durează exerciţiul.
2. Inspiră cât numeri până la şapte. – 7
3. Ţine-ţi respiraţia o secundă. – 1
4. Expiră cât numeri până la şapte. – 7
5. Ţine-ţi respiraţia o secundă. - 1

Sharing is caring..Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someonePin on PinterestPrint this page

Comments are closed.

Test

excelent

×